Deportarea familiei Motrescu din Ciudei

Europa-LiberaVIDEO În noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, toată familia lui Gheorghe Motrescu (pe atunci un copil), din satul Ciudei, regiunea Cernăuţi, a fost scoasă din casă, brutal şi fără explicaţii, şi deportată. Opt suflete în total. Bărbatul, ultimul rămas în viaţă, îşi aminteşte acea noapte de parcă ar fi fost ieri. Au fost duşi în Kazahstan, unde au trebuit să supravieţuiască în condiţii vitrege timp de şase ani şi jumătate. La întoarcere în satul natal, familia Motrescu a fost nevoită să mituiască autoritățile locale ca să poată reveni în propria casă. O mărturie-document despre deportările comuniste din Bucovina de Nord. Un film de Nicu Gușan. Imagine: Oleg Kaptarenco, montaj: Alexandru Ianciu, ilustraţii: Irina Cleșcenco
PUR ŞI SIMPLU, emisiunea de marţi, 16 octombrie 2018 #pursisimplu

Reclame

Curiozităţi despre Cajvana – oraşul din România cu care s-a înfrăţit Ciudeiul

Panou_CajvanaLa 14 ianuarie 2018, primarul comunei Ciudei, Anatolie Piţul, şi primarul oraşului Cajvana din judeţul Suceava (România), Gheorghe Tomăscu, au semnat un Acord de înfrăţire a localităţilor. Ce reprezintă oraşul Cajvana? Iată câteva curiozităţi despre această localitate:

Suprafaţa totală a oraşului (care include şi un cătun – Codru) este de 2483 hectare, în această localitate fiind construite peste 2200 locuințe, la care se adaugă localuri de școli, 3 grădinițe, un dispensar uman (cu trei medici generaliști și doi medici stomatologi) și altul veterinar, două farmacii (umană și veterinară), un cămin cultural (cu o sală de spectacole de peste 280 locuri), un local al Primăriei, altul al Postului de poliție, un stadion pentru fotbal şi oină, terenuri de handbal și volei şi în viitorul apropiat o sală de sport, un oficiu poștal, un oficiu de telefonie, o agenție CEC, o cooperativă de consum și o stație de transmitere a programelor TV prin cablu.

Populaţia localităţii este de peste 8300 de locuitori, după ultimul recensamânt, cel din 2002. Majoritatea populatiei este de etnie romana si de religie ortodoxa. Creştinii frecventează Biserica Ortodoxă Naşterea Maicii Domnului; Biserica Ortodoxă Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril; Schitul Sfânta Treime – Codru, precum şi două localuri ale cultului penticostal.

Principalele ocupaţii ale locuitorilor ţin de agricultură, silvicultură, vânatoare, precum şi de industria prelucrătoare. Aproximativ 2500 de locuitori lucrează în activități neagricole în țară și străinătate, în special în construcții, mica industrie și alte activități cu caracter industrial și prestări servicii cum ar fi: cizmărie, tâmplărie, croitorie, transporturi auto, etc. Numai învățământul din localitate are circa 150 salariați. La fel ca şi în comuna Ciudei, faptul că agricultura și zootehnia nu sunt rentabile a făcut ca forța de muncă a localității să migreze spre alte sectoare, în special construcții și alte prestări servicii. O caracteristică a comunității este și faptul că mulți tineri muncesc în străinătate, între 800 – 1200, și câștigurile realizate le investesc în localitatea natală, construind locuințe unde să se întoarcă și eventual să înceapă diferite afaceri.

Tradiţiile sunt păstrate prin obiceiuri, port, cântece și jocuri populare. Există ansambluri cultural-artistice ale maturilor (încă din 1933) şi elevilor, care au participat la festivaluri internaţionale de folclor, inclusiv în regiunea Cernăuţi.

Învăţământul se desfăşoară în cadrul a cinci unitati de invatamant: şcoala centru + corp B; şcoala Racari; şcoala de arte şi meserii; şcoala cu clasele I-IV; şcoala Codru. Este interesant că rata de promovabilitate la liceu este de 100%, iar rata de promovabilitate în sistemul preuniversitar şi universitar este de 70%.

Piața comunală este organizată săptămânal în ziua de vineri şi adună de fiecare dată un număr foarte mare de cumpărători.

Stejarul multisecular despre care legenda spune că la umbra sa au poposit domnitorul Moldovei, Ștefan cel Mare, și oștenii săi, probabil în anul 1476, este una din principalele atracţii ale oraşului. Legenda spune că domnitorul „a fost surprins să audă sunete de trâmbiță, de parcă cineva se pregătea să-l atace. S-a oprit cu ostașii ce-l însoțeau sub acest stejar, gata să facă față unui eventual atac dușman. Nu erau însă dușmani, ci bacii orașului care-și chemau oile la muls la amiază prin trâmbițele pe care le folosesc la fel și astăzi. Auzind ce oaspete de seamă este venit, sătenii, cu mic cu mare, au îngenuncheat după datină și l-au primit cu caș în loc de pâine și cu sare. Cașul a fost atât de mare încât a stârnit exclamația unui supus „Mărite, doamne, ce caș avan”. Aflând Ștefan cel Mare că acesta a fost făcut într-o vană, a dat numele orașului Cașvana. Și de atunci numele orașului nu s-a schimbat, chiar dacă stăpânii și ocupațiile s-au tot perindat peste acest colț de rai, care este Bucovina”. Legenda stejarului evocă evenimente mult mai vechi, „de la marea năvălire tătară din 1241 – 1242, când toți bărbații orașului au murit în luptă și fiind atât de mulți nu au mai putut fi duși în cimitir. Atunci s-a săpat un șanț uriaș unde au fost îngropați cu toții și pentru a nu se uita locul a fost sădit un stejar.” Acela este stejarul cel bătrân de astăzi (cel mai vechi copac din România).

Istoria localităţii atestă locuirea acestei zone din cele mai vechi timpuri. Primii stăpâni ai acestor meleaguri au fost Stoian care primea dania de la Alexandru cel Bun, apoi Vlad Negrul și Sandru Gherman. În timpul lui Ștefan cel Mare meleagurile acestea au făcut parte din Ocolul domnesc, iar biserica de pe aceste locuri, unde fusese Popa Matei va fi închinată de măritul voievod Episcopiei Rădăuților în anul 1490. Spre sfârșitul domniei, Ștefan cel Mare schimbă aceste meleaguri cu „bunul nostru Caliian” care era stăpânul a trei sate: Cosaceuți, Trincinte și Strijacouți din ținutul Soroca care vor fi date „să asculte de cetatea noastră, de Soroca”. Urmașii acestui Caliian, în 1517, în timpul lui Bogdan Voievod, fiul lui Ștefan cel Mare, vând meleagurile Cajvanei lui Luca Arbore, portarul de Suceava, iar după moartea năprasnică a hatmanului vor fi moștenite de una din fete, Marica Călugărița.

Prima atestare documentară este datată 3 iulie 1575, când domnul Moldovei, Petru Șchiopul hotărăște împărțirea moșiilor fostului portar al Sucevei, prilej cu care Cajvana și satul vecin Hrincești (astăzi cătunul Codru) revenea uneia din cele 6 fete ale sale – Marica Călugărița la bătrânețe. În anul 1615 satul și teritoriile sale sunt cumpărate de Ștefan Tomșa care le va face danie Mănăstirii Solca, în a cărei proprietate vor rămâne până la 1785, când domeniile mănăstirii se desființează. Până în 1849 va face parte din Fondul Religionar Ortodox al Bucovinei, în acest an câștigându-și autonomia. În anul 2004 comuna Cajvana devine orasul Cajvana.

Mai multă informaţie despre oraşul Cajvana poate fi găsită pe site-ul Primăriei oraşului Cajvana, care a fost şi principala sursă pentru materialul de mai sus.

Instrucţiuni pentru… 2018

·   2018 Îți place – spune.

·    Nu-ţi place – spune.

·    Nu este clar – întreabă.

·    Îţi este dor de cineva – sună-l.

·    Vrei să te întâlneşti cu cineva – invită-l.

·    Vrei ceva – cere.

·    Vrei să fii înţeles – explică.

·    Eşti vinovat – recunoaşte.

·    Ţine minte că fiecare are propriul adevăr, care deseori nu coincide cu al tău.

·    Problemele omului sunt doar în capul lui.

·    Cel mai important lucru în viaţă este dragostea, restul e deşertăciune.

·    Lumea nu este rea sau bună, ei îi este indiferent dacă eşti sau nu.

·    Ţine minte că nu eşti dator nimic, nimănui.

·    Ţine minte că nu îţi este dator nimeni, nimic.

·    Trăieşte azi pentru că ieri a plecat, iar mâine poate să nu fie.

La mulţi ani!!!

Ciudeiul a susţinut Unirea Bucovinei cu România in 1918, prin reprezentantul său George Cuciureanu

nn.pngLa 28 noiembrie 1918 a fost votată unirea Bucovinei cu România. Din 1775 teritoriul Bucovinei fusese rupt din componenţa Principatului Moldovei (din care a făcut parte încă de la începutul creării acestuia) şi luat de către Imperiul Austriac. Între timp, în 1859, Principatul Moldovei s-a unit cu Muntenia şi au format un singur stat – România. Astfel, actul din 1918 a fost unul logic şi spre care au tins toţi românii – de unire a teritoriilor locuite de români în cadrul aceleiaşi ţări.

Cu o lună înainte de acest eveniment, a fost creat Consiliul Naţional Român din Bucovina, care a pregătit Unirea (dar care a funcţionat şi o perioadă ulterioară). Membru al acestei autorităţi bucovinene a fost şi agricultorul din satul Ciudei Gheorghe I.Cuciurean (George Cuciureanu). Dintr-o scrisoare cu amintiri trimisă de acesta (păstrată în arhivă), aflăm că el a fost invitat, printr-o telegramă din 26 noiembrie 1918, să vină numaidecât la Palatul Mitropolitan, pe 28 noiembrie, la Consiliul Naţional, unde a participat la evenimentul istoric. Din aceste amintiri (datate cu 7 octombrie 1938), trimise profesorului Ion Nistor, care pregătea o carte festivă cu ocazia împlinirii a 20 de ani de la Unire, mai aflăm că el a participat şi la alte şedinţe ale Consiliului Naţional, desfăşurate în anul 1919, că era membru al comisiei agrare şi că a colaborat cu multe personalităţi marcante ale Bucovinei în frunte cu Iancu Flondor.

Amintirile din vremea Unirii” de Gheorghe I.Cuciureanu apar la pagina 102 a cărţii lui Ion Nistor „Amintiri răzleţe din timpul Unirii”, apărută în anul 1938 la Cernăuţi.

Amintim că pe data de 28 noiembrie se sărbătoreşte Ziua Bucovinei.

De ce Ucraina nu ar trebui să le interzică românilor să înveţe în limba maternă

Cernauti-proteste-foto-Nicolae-Hauca
Foto: Nicolae Hauca

Noua lege a învăţământului din Ucraina (aprobată în septembrie 2017), prevede, prin articolul 7, anularea treptată a învăţământului în limba română,  limitând utilizarea limbii române ca limbă de predare în şcoli la ciclul primar (cl. I-IV), şi prefigurând, în perspectivă, trecerea totală doar la limba ucraineană de predare. Interzicerea de facto a utilizării limbii materne în procesul de învăţământ va duce la dispariţia românilor ca grup etnic distinct, iar Ucraina nu ar trebui să continue această politică cel puţin din următoarele motive:

1. Românii sunt un popor autohton (băştinaş) în Ucraina şi trebuie să beneficieze de drepturi corespunzătoare

Românii nu sunt o diasporă nouă în Ucraina, cărora trebuie să li se dea noi drepturi. Ei nu au venit în Ucraina, ci trăesc pe aceste meleaguri de când se ştiu (cu mult înaintea apariţiei poporului ucrainean). Acesta este un spaţiu etnogenetic şi istoric al românilor. E de ajuns să amintim că  oraşul Cernăuţi a a fost atestat pentru prima oară într-un privilegiu al Domnitorului Moldovei Alexandru cel Bun. Ucraina, ca succesoare de drept a Uniunii Sovietice şi beneficiară a pactului Ribbentrop-Molotov, a înglobat teritoriul în care locuiau compact românii, separându-i de trunchiul lor național și etnic. În calitate de minoritate tradiţională, istorică şi autohtonă, românii au dreptul la învăţământ în limba maternă, conform reglementărilor internaţionale.

2. Contravine normelor şi practicilor internaţionale şi europene, deși Ucraina declară oficial că vrea să aparţină civilizaţiei europene

Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului (ratificată de Ucraina) stipulează, în art.3 (1) că „în toate acţiunile care privesc copiii, întreprinse de …autorităţile administrative sau de organele legislative, interesele copilului vor prevala”. În egală măsură, statele se obligă să respecte dreptul copilului de a-şi păstra identitatea (art.7 (1), şi sunt de acord ca educaţia copilului să se facă în spiritul respectului faţă de limba, identitatea şi valorile naţionale ale acestuia (art.29 (c).

Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale, document aprobat de către Consiliul Europei și la care Ucraina este parte din 1998, prevede angajamentul părților de a promova condiții pentru ca minoritățile naționale să-și păstreze limba maternă și să se  abțină „de la orice politică ori practică având drept scop asimilarea persoanelor aparținând minorităților naționale împotriva voinței acestora”, precum și să protejeze aceste persoane împotriva „oricărei acțiuni vizând o astfel de asimilare” (art.5). Având în vedere și faptul că în cazul comunităţii româneşti există o cerere suficientă pentru învăţământ în limba maternă, aceste prevederi vizează direct minoritatea românească din Ucraina. Astfel, Ucraina s-a angajat internațional să se abțină de la orice politică ori practică având drept scop asimilarea persoanelor de naționalitate română și să le protejeze împotriva oricăror acțiuni vizând asimilarea, adică ucrainizarea lor.

Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare (ratificată de Ucraina în 2003 și intrată în vigoare 1.01.2006) prevede utilizarea limbilor minorităților inclusiv în învățământ, iar Ucraina a declarat, în procedura de depunere a instrumentelor de ratificare, că dispozițiile Cartei se aplică și limbilor română și moldovenească.

Convenţia UNESCO privind lupta împotriva discriminării în domeniul educaţiei include prevederi ce țin de egalitatea de tratament în ce priveşte educaţia pentru minorităţile naţionale în limba maternă.

Conform Legii Ucrainei a tratatelor internaţionale, prin care „tratatele Ucrainei intrate în vigoare, pentru care Rada Supremă şi-a dat consimţământul, sunt parte integrantă a dreptului intern şi sunt aplicate în modul stabilit pentru normele de drept intern” (art.19), obligaţiile sus-menţionate, asumate de Ucraina prin acorduri aferente, sunt obligatorii pe întreg teritoriul ţării.

3. Contravine Constituţiei şi altor acte legislative din Ucraina

Apelul Radei Supreme a Ucrainei din 28 august 1991 către toţi cetăţenii Ucrainei de toate naţionalităţile, “Prezidiul Radei Supreme a republicii afirmă cu responsabilitate că declararea independenţei Ucrainei nu va duce nicidecum la lezarea drepturilor persoanelor, indiferent de naţionalitate”. În Apel se mai spune că „Ucraina …va asigura tuturor cetăţenilor drepturi politice, economice şi sociale egale, libertate deplină pentru dezvoltarea tuturor limbilor şi culturilor naţionale”.

Declarația privind drepturile naționalităților din Ucraina (adoptat de Rada Supremă la 1 noiembrie 1991) spune clar că „ statul ucrainean îşi asumă obligaţia privind crearea condiţiilor necesare dezvoltării tuturor limbilor şi culturilor naţionalităţilor”(art.2), precum şi „libera folosire a limbilor materne în toate domeniile vieţii sociale, inclusiv în învăţământ…” (art.3). ”Statul ucrainean le garantează tuturor popoarelor și grupurilor naționale dreptul de a-și utiliza liber limbile naționale în toate sferele vieții publice, inclusiv în sfera învățământului, cea a producției, a primirii și difuzării informației. Rada Supremă interpretează articolul 3 al Legii cu privire la limbile din RSS Ucraineană în sensul că în cuprinsul unităților administrativ-teritoriale în care locuiește compact o anumită naționalitate limba acesteia poate funcționa egal alături de limba de stat.”

Constituţia Ucrainei stipulează, în art. 10 că „în Ucraina este garantată libera dezvoltare,  folosire şi protecţie a limbii ruse, precum şi altor limbi ale minorităţilor naţionale”; în art.11 că statul contribuie la dezvoltarea „specificului … lingvistic.. al tuturor popoarelor autohtone și al minorităților naționale din UcrainaIar art.22 din Constituţie a fixat că “ drepturile constituţionale sunt garantate şi nu pot fi abrogate. La adoptarea noilor legi sau la modificarea acestora nu se admite restrângerea conţinutului şi volumului drepturilor şi libertăţilor existente”. Art.53 din Constituţie le garantează ”persoanelor aparținând minorităților naționale” dreptul ”la instruire în limba maternă sau la studierea limbii materne în instituțiile de învățământ de stat și comunale sau prin intermediul asociațiilor culturale naționale”. Articolul se referă la învățământul gratuit în instituțiile de învățământ preșcolar, mediu general complet, profesional-tehnic și superior organizat de stat. Aşadar, prin alin.4 coroborat cu alin.1 din art.53 al Legii Fundamentale a Ucrainei, statul garantează minorităţilor naţionale învăţământ mediu general în limba maternă. Câtă vreme Ucraina recunoaşte şi asigură principiul supremaţiei dreptului, iar Constituţia Ucrainei are forţă juridică supremă (art.8), legile şi alte acte normative adoptate în baza constituţiei trebuie să fie conforme cu Constituţia (art.8). Or, art.7 din Legea educaţiei contravine acestei prevederi constituţionale, anulând minorităţilor naţionale dreptul la învăţământ mediu general în limba maternă. Totodată, acest articol introduce elementul de discriminare, pe de o parte, între minorităţile naţionale şi naţiunea titulară, iar pe de altă parte, între minorităţile naţionale şi popoarele băştinaşe, ceea ce vine în contradicţie cu prevederile art.24 din Constituţie.

Legea privind bazele politicii lingvistice de stat (adoptată la 3 iulie 2012) conține mai multe prevederi foarte importante pentru păstrarea și dezvoltarea limbii române în Ucraina, inclusiv în domeniul învățământului. Astfel, art. 3 prevede că ”Orice persoană, indiferent de originea sa etnică, de autoidentificarea culturală și națională, de locul de trai, de convingerile sale religioase are dreptul să utilizeze orice limbă în viața privată sau publică, să studieze și să susțină orice limbă”, iar art.20 – că “cetăţenilor Ucrainei li se garantează dreptul la educaţie în limba de stat sau în limbile regionale sau minoritare. Acest drept este asigurat prin reţeaua de grădiniţe, şcoli medii generale, extraşcolare, instituţii de stat şi comunale pentru învăţământul tehnico-profesional şi superior cu limba de predare ucraineană sau cu alte limbi de predare…” și că “în instituţiile de stat şi comunale cu predare în limbile regionale disciplinele vor fi predate în limbile regionale (cu excepţia limbii şi literaturii ucrainene, a căror predare se va efectua în limba ucraineană)”.

4. Acordurile bilaterale cu România şi Republica Moldova garantează utilizarea limbii materne în învățământul minorității românești din Ucraina

Tratatul cu privire la relaţiile de buna vecinătate şi cooperare dintre România şi Ucraina (semnat la Constanța la 2 iunie 1997) prevede, în art.13, că ”În scopul protecţiei identităţii etnice, culturale, lingvistice şi religioase a minorităţii române din Ucraina şi a minorităţii ucrainene din România, părţile contractante vor aplica normele şi standardele internaţionale prin care sunt determinate drepturile persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale şi anume acele norme şi standarde care sunt cuprinse în Convenţia-cadru a Consiliului Europei privind protecţia minorităţilor naţionale, precum şi…” alte documente comunitare. Părțile contractate au stabilit de asemenea că ”vor crea, pentru persoanele aparţinând minorităţii române din Ucraina şi pentru cele aparţinând minorităţii ucrainene din România, aceleaşi condiţii pentru studierea limbii lor materne. Părţile contractante reafirma ca persoanele sus-menţionate au dreptul sa fie instruite în limba lor maternă, într-un număr necesar de şcoli şi instituţii de stat pentru învăţământ şi specializare, situate ţinând seama de răspândirea geografică a minorităţilor respective”. Ucraina și România au stabilit prin Tratatul de bază că ”se vor abţine sa ia măsuri care, modificând proportiile populaţiei din zone locuite de persoane aparţinând minorităţilor naţionale, urmăresc limitarea drepturilor şi libertăţilor acestor persoane, care decurg din standardele şi normele internaţionale menţionate”.

Republica Moldova are încheiate cu Ucraina Tratatul de bună vecinătate, prietenie şi colaborare (în vigoare din 5.01.1997) și Acordul interguvernamental privind colaborarea în domeniul învățământului, ştiinţei și culturii (în vigoare din 09.02.1995), care conțin prevederi pentru asigurarea învățământului în limba maternă a minorităților naționale.

5. În România şi Republica Moldova se respectă drepturile minorităților de a învăţa în limba maternă, inclusiv a celei ucrainene

România respectă dreptul la liberă educație în limba maternă a minorităților naționale.  Conform Legii educației naționale,Persoanele aparţinând minorităţilor naţionale au dreptul să studieze şi să se instruiască în limba maternă, la toate nivelurile, tipurile şi formele de învăţământ preuniversitar” (art.45), iar în cadrul învăţământului „cu predare în limbile minorităţilor naţionale, toate disciplinele se studiază în limba maternă, cu excepţia disciplinei Limba şi literatura română” (art.46).

În sistemul românesc de învățământ sunt organizate studii în 15 limbi materne, incluiv limba ucraineană.  În anul școlar 2016-2017, în România au fost 2000 de școli și 180.000 de copii care au învățat exclusiv în limba lor maternă – maghiară, germană, ucraineană, romani, slavă, sârbă, cehă, croată, italiană și turcă. Pe lângă acești 180.000 de copii, alți 42.000 au studiat limba maternă în unități de învățământ organizate în limba română. Limbi materne studiate – armeană, bulgară, greacă, italiană,  polonă, romani, rusă, cehă, croată, germană, maghiară, sârbă, slovacă, turcă și ucraineană. Elevii aparținând minorității ucrainene au posibilitatea să studieze în limba ucraineană maternă sau disciplină limba ucraineană maternă în cele peste 90 de unități școlare din localitățile în care ucrainenii reprezintă o pondere semnificativă din populația totală a localității respective din județele Maramureș, Suceava, Timiș, Caraș-Severin, Arad, Botoșani, Satu Mare și Tulcea. Învățământul în limba maternă a fost organizat de inspectoratele școlare din județele respective pentru un număr de 1.759 de elevi și limba maternă pentru 5.825 de elevi.

Spre exemplu, predarea la Liceul ucrainean Taras Șevcenko din Sighetul Marmației se face integral în limba ucraineană. Acest liceu a fost înființat acum 20 de ani prin străduința autorităților de la București, în condițiile în care istoric aceasta nu a avut așezăminte de învățământ în limba națională, așa cum au avut românii din actualul cuprins al Ucrainei.

În Republica Moldova de asemenea există toate condițiile pentru instruirea în limba maternă a minorităților naționale. Codul educației prevede că „În ariile locuite tradiţional sau în număr substanţial de persoane aparţinând minorităţilor naţionale, dacă există o cerere suficientă, statul asigură, în limita posibilităţilor sistemului educaţional, ca persoanele aparţinând acestor minorităţi să beneficieze de condiţii corespunzătoare de a învăţa limba lor minoritară ori de a primi o educaţie în această limbă la nivelul învăţămîntului obligatoriu”. Mai mult decât atât, în present există grupe cu predare în limba minorităților naționale și în cadrul instituțiilor de învățământ superior.

În anul de studii 2016/2017, aproape 20% din elevii din instituțiile de învățământ primar și secundar general învățau într-o limbă a unei minorități naționale. În Republica Moldova activează 49 de şcoli cu predarea limbii ucrainene, unde învaţă circa 6000 de elevi, una din cele mai importante instituții fiind Liceul teoretic ”Mihail Koţiubinski” din Chișinău, unde se promovează cultura, limba, datinile etnicilor ucraineni care locuiesc în Republica Moldova.

6. Reducerea continuă a drepturilor minorității românești din Ucraina de a învăța în limba maternă nu serveşte conveţuirii între ucraineni și români

Este o situație fără precedent în secolul XXI, când o ţară din centrul Europei, care se proclamă democratică şi civilizată, aspirantă la Uniunea Europeană, desfiinţează un întreg sistem de educaţie al minorităţilor naţionale doar pentru faptul că acesta se desfăşoară în altă limbă decât cea a etniei majoritare. Or, normele și practicile internaționale statuează că e inadmisibil ca niște drepturi recunoscute și respectate anterior să fie încălcate și interzise, iar acest lucru nu servește conviețuirii pașnice între etnii. Şcoala românească din actuala Ucraină are tradiţii de peste 200 de ani. Aceste școli preced în timp statul ucrainean și nu actualei puteri îi aparţine decizia deschiderii de şcoli româneşti în acest teritoriu. Statul ucrainean le-a moştenit de la statul sovietic care, la rândul său, le-a moştenit de la statul român, iar statul român, de la statul austriac (în cazul Bucovinei). Există o veche şi sănătoasă tradiţie a şcolilor româneşti din Ucraina, chiar și prima școală din Cernăuți fiind una românească.

Această înrăutățire a situației învățământului în limba română în Ucraina este permanentă după al doilea război mondial, însă s-a agravat și mai mult în ultima perioadă. În iulie 1946, în regiunea Cernăuți existau 124 şcoli „moldovenești”, de diferite trepte, iar la sfârşitul periodei sovietice existau doar 87 şcoli cu predare în limba română. În anul 1995 existau 91 şcoli cu predare în limba română (+9 mixte), pentru ca numărul lor să fie într-o continuă scădere, mai accentuat în perioada 2001-2015, când numărul școlilor românești s-a redus cu 20 (de la 83 la 63), iar a celor mixte a crescut cu 9, ca niciodată în trecut, iar numărul elevilor din școlile românești, cu peste 10 mii (de la 21.672 la 11.063). În 2015, un număr de cca 5.585 de copii de naționalitate română din regiunea Cernăuți (29% din total) studiau în limba ucraineană. Și mai gravă este situația în regiunea Odesa, acolo unde doar în perioada 1991-2015, numărul școlilor cu predare în limba română s-a redus de la 25 până la 3 (!).

Prin comparație, nu există niciun caz în care România sau Republica Moldova să fi închis școli ucrainene. Dimpotrivă, cele două state românești le-au deschis și le deschid acolo unde nu au existat niciodată. Drept exemple sunt Liceul Taras Șevcenko din Sighetul Marmației, deschis acum 20 de ani, și Liceul Mihail Koţiubinski din Chișinău, deschis acum 25 ani. Asta deși, în cazul României, comunitatea ucrainenilor este destul de redusă numeric și dispersată teritorial (Banat, Maramureș, Crișana, Bucovina și Dobrogea), este în mare parte una colonizată și istoric aceasta nu a avut așezăminte de învățământ în limba națională.

 7. Intenţiile Ucrainei sunt condamnate de organismele internaționale

Organismele europene au primit negativ sau cu rezerve art.7 al Legii învățământului din Ucraina. Una din primele reacții și cele mai tranșante este a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, care pe 12 octombrie 2017 a adoptat o rezoluție cu un titlu sugestiv ”Noua Lege ucraineană a educației: un impediment major pentru învățământul în limbile materne ale minorităților naționale”. În ea se afirmă că “Adunarea parlamentară este îngrijorată de articolele referitoare la învățământul în limbile minoritare din noua lege a educației”și că e important să fie respectate angajamentele bazate pe convențiile europene. Ea mai menționează că ”limba este o componentă esențială a identității individuale și colective. Pentru un număr important de persoane aparținând minorităților naționale limba este unul dintre principalii factori ai identității și identificării lor minoritare. Prin urmare, atunci când statele iau măsuri de promovare a limbii oficiale, acestea trebuie să meargă mână în mână cu măsurile de protecție și promovare a limbilor minorităților naționale. Dacă acest lucru nu se face, rezultatul va fi asimilarea, și nu integrarea”, iar ”noua legislație nu pare să găsească un echilibru adecvat între limba oficială și limbile minorităților naționale”. Mai mult decât atât, ”noua lege implică o reducere prea mare a drepturilor recunoscute până acum ”minorităților naționale” în ceea ce privește instruirea în propria lor limbă. Aceste minorități naționale, care anterior aveau dreptul de a avea școli monolingve și programe integrale în propria lor limbă, se regăsesc acum într-o situație în care instruirea în propria lor limbă nu poate fi asigurată (împreună cu instruirea în ucraineană) decât până la încheierea ciclului primar. Potrivit Adunării, acest lucru nu servește conviețuirii.”

 8. Strică relaţiile cu ţările vecine care au ajutat-o până acum

Aprobarea noii Legii a învățământului a tensionat relațiile Ucrainei cu mai multe țări vecine, inclusiv Ungaria, România, Polonia, Bulgaria, Grecia. Aceste țări au declarat, pe bună dreptate, că această lege va aduce atingere drepturilor persoanelor aparținând minorităților naționale și va ridica de asemenea probleme juridice delicate în ordinea juridică din Ucraina.

Este necesar de menționat că unele din aceste țări, în primul rând România și Polonia, au fost printre cele mai importante susținătoare ale Ucrainei în procesul de integrare europeană și în situațiile dificile legate de agresiunea rusească. Politica asimilaționismului cultural și lingvistic poate duce Ucraina la autoizolare și la pierderea deschiderii, încrederii și susținerii din partea vecinilor europeni.

9. Românii s-au manifestat ca cetățeni ucraineni loiali, cu respect față de lege și stat

Românii din Ucraina sunt foarte loiali, toleranți și ascultători în ceea ce privește respectarea Constituției și a legilor. Au murit și ei în Donbas, în estul Ucrainei, pentru integritatea teritorială a țării în care trăiesc și nu poate nimeni contesta că aceștia nu ar fi  cetățeni loiali Ucrainei, indiferent de limba în care aleg să studieze în școli. Nu merită drept răsplată o politică de discriminare, de deznaționalizare și de asimilare.

 10. Dacă se consideră o ţară creştină, Ucraina ar trebui să aplice preceptul biblic: ce ţie nu-ţi place altuia nu face

Ucrainenii au fost supuși de-a lungul timpului asimilării și deznaționalizării de către vecinii de la est. Nu credem că este o experiență plăcută pentru ei și că ar trebui la rândul lor să promoveze așa politică față de românii din Ucraina. Asta dacă vor să procedeze creștinește și să respecte porunca din Sfânta Evangelie „Ci toate câte voiţi să vă facă vouă oamenii, asemenea şi voi faceţi lor, că aceasta este Legea şi proorocii” (Matei 7:12).

 

Limba noastră-i nematernă…

Europa-Libera„Ciudei, Ucraina. Un sat aflat la 40 de kilometri de Cernăuți și la mai puțin de 20 de kilometri de frontiera cu România. Sunt circa 5000 de locuitori aici. La ultimul recensământ, 80% dintre ei s-au declarat români. Este una dintre localitățile în care, pe lângă neliniștile pricinuite de o țară în război și în dureroase schimbări, se mai adaugă una. Cea de-a pierde treptat posibilitatea copiilor de a face școală în limba maternă, în limba română. O nouă lege a educației adoptată la Kiev în septembrie prevede înlocuirea treptată a materiilor care se predau în limbile materne ale minorităților naționale, inclusiv a celei românești, cu discipline care vor fi predate în ucraineană. „O chestiune de unitate națională”, spun autoritățile ucrainene, care susțin că asta n-ar înseamna limitarea dreptului la educație în limbile minorităților… Localnicii din Ciudei văd însă altfel lucrurile…”

Un reportaj de Nicu Gușan, de la Europa LIberă, care poate fi urmărit AICI.

Sursa: Europa LIberă

Maria Iliuţ la Hramul satului – 2017

maria iliutDe Hramul satului Ciudei, Duminica Mare, pe 4 iunie 2017, un concert extraordinar a susţinut îndrăgita artistă de muzică populară Maria ILIUŢ, originară din Crasna, supranumită Privighetoarea Bucovinei. Evoluţia ei o puteţi urmări AICI.

Mai multe despre Maria ILIUŢ puteţi citi AICI şi AICI.

Mai multe de la Hramul satului Ciudei – 2017 pot fi văzute AICI.

Pelaghia Ungureanu, învăţătoarea de la şcoala din Ciudei-Cornişor care timp de 100 ani a fost un model de demnitate şi credinţă

Ungureanu Pelaghia a lucrat în calitate de invăţătoare în satul Ciudei, cătunul Cornişor de la 19 septembrie 1939 până la 31 august 1940. 

Ungureanu Pelaghia Elena s-a născut în satul Dărcăuţi, judeţul Soroca, Basarabia, la 2 mai 1915. De la vârsta de doi ani ea a rămas orfană de tată, mort pe frontul din Primul Război Mondial. După terminarea claselor I – VII în satul natal, în 1929 a dat examen şi a fost admisă elevă, cu bursă, la Şcoala Normală de Fete „Maria Voichiţa”, din Cernăuţi, între anii 1930 şi 1938. În această perioadă ea realizează Continuă citirea →

Primul festival „Martisor” la Ciudei (video)

martisorLa iniţiativa Şcolii nr.1, în frunte cu directorul Radu Petraşescu, şi cu sprijinul Primăriei comunităţii Ciudei-Igeşti, condusă de Anatolie Piţul, la 26 februarie 2017 la Ciudei, în Casa de cultură, s-a desfăşurat I-a ediţie a Festivalului „Mărţişor”.

Festivalul poate fi urmărit video AICI.

Reportaje, cu fotografii de la eveniment, pot fi găsite în:

Ziarul „Zorile Bucovinei” – Primul „MĂRŢIŞOR” al noii comunităţi teritoriale Ciudei

Ziarul „Libertatea Cuvântului” – La Ciudei şi Igeşti adie vânt de primăvară, vânt al primenirilor

Portalul Storozhynets.Info – В Чудеї відбувся перший фестиваль громади – “Мерцишор-2017”

De ce românii (moldovenii) din regiunea Cernăuți trebuie să învețe la școală în limba română?

limba-romanaDreptul istoric. Românii (inclusiv cei declarați moldoveni) din regiunea Cernăuți au aici rădăcini milenare, sunt autohtoni și locuiesc pe aceste meleaguri din timpuri străvechi. Marea majoritate a satelor românești din regiune au o vechime de 500-600 ani. În acest spațiu s-a constituit Țara Moldovei. Mai bine de 400 de ani (1359-1775), acest teritoriu a făcut parte din Principatul Moldovei. În perioada austriacă (1775-1918), românii bucovineni au beneficiat de largi drepturi culturale și educaționale, iar unirea Bucovinei cu România a fost recunoscută de toate statele importante ale Europei, de Statele Unite și de alte țări.

Dreptul minorităților etnice. Ucraina își propune să se integreze în Uniunea Europeană. În UE, minoritățile etnice se bucură de largi drepturi inclusiv în domeniul învățământului. În orice unitate administrativă (sat, raion, regiune) unde există o minoritate etnică care reprezintă mai mult de 20% din populație, i se recunoaște limba maternă drept limbă oficială cu statut regional, i se dă dreptul la expunerea publică a inscripțiilor în limba regională și denumirea bilingvă a instituțiilor și unităților economice, la reprezentarea proporțională în organele de administrație locală, la deschiderea de școli publice în limba maternă. Mai degrabă sau mai târziu, Ucraina va trebui să respecte aceste standarde prevăzute pentru minoritățile etnice. Dar până atunci românii din regiunea Cernăuți trebuie să reziste presiunilor de deznaționalizare, să-și păstreze conștiința identitară și să-și mențină școlile în limba maternă.

Tradiția școlilor românești. Încă în perioada austriacă, în toate satele cu populație românească și mixtă din nordul Bucovinei au funcționat școli oficiale și/sau particulare românești. Școli sau secții românești au existat nu numai în satele care și astăzi sunt românești, dar și într-un șir de sate care între timp s-au ucrainizat (Banila Moldovenească, Carapciu pe Ceremuș, Comarești, Costești, Cotul Bainschi, Cuciurul Mare, Mihalcea, Panca) sau care mai păstrează încă un segment de populație românească (Broscăuți, Camenca, Ceahor, Corcești, Corovia, Crăsnișoara, Davideni, Hliboca, Molodia, Storojineț, Valea Cosminului, Volcineț).

Avantajul instruirii în limba maternă. Orice copil, indiferent de ce naționalitate este, însușește cel mai bine materia școlară dacă învață la școală în limba maternă. Doar cunoscând bine limba în care se predau materiile școlare, vorbind-o fluent, scriind și citind liber în această limbă, copilul poate să asimileze cunoștințele necesare. Atunci el poate să se concentreze mai bine asupra discursului învățătoarei, asupra textului care necesită analiză, asupra problemei care necesită rezolvare ș.a.m.d. În paralel cu limba maternă și prin limba maternă el învață și alte limbi, inclusiv limba ucraineană. Părinții își pot ajuta mai ușor copiii la rezolvarea unor teme, dacă aceștia învață la școală în limba română. Părinții care cred că odraslele lor vor însuși mai bine limba ucraineană, dacă vor învăța în școală ucraineană, greșesc amarnic. Practica școlară arată că elevii care învață bine la școala română, însușesc foarte bine limba ucraineana, iar după absolvirea școlii și înscrierea la facultate, limba ucraineană nu reprezintă pentru ei o problemă. O altă părere greșită e că, prin deschiderea claselor ucrainene în școlile românești din localitate, se evită plecarea copiilor la școli ucrainene din alte localități. Exemplul școlilor ucrainizate din Stroiești, Forosna sau Marșinți ne demonstrează tocmai inversul.

Avantajul cunoașterii limbii române. În condițiile specifice ale regiunii Cernăuți, cunoașterea a două limbi – română și ucraineană – prezintă un mare avantaj pentru români. În felul acesta românii au posibilități suplimentare pentru angajarea la serviciu sau desfășurarea unor activități comerciale. Românii au beneficiat din plin de acest avantaj în ultimele două decenii, iar rezultatele se văd comparând satele românești și ucrainene învecinate: Crasna, Ciudei, Pătrăuți sau Ropcea, pe de o parte, și Davideni, Banila, Comarești, Panca, pe de altă parte; satele moldovenești de pe malul Prutului (de la Mahala până la Mămăliga), pe de o parte, și satele ucrainene de la Rarancea până la Hotin, pe de altă parte. A se compara în acest plan Oprișeni cu Stârcea, Tereblecea cu Gârbăuți, Dimca cu Mihailovca, Bahrinești cu Volcineț, Suceveni cu Petriceanca și Presecăreni etc.

Avantajul cunoașterii unei limbi de origine latină. Româna face parte din marea familie a limbilor neolatine, alături de limbile franceză, italiană, spaniolă, portugheză. După 1991, mulți români din regiunea Cernăuți și-au găsit ușor de lucru în Italia, Franța, Spania, Belgia și Portugalia, tocmai pentru că, fiind vorbitori nativi ai unei limbi neolatine, au reușit să se încadreze ușor într-o comunitate vorbitoare de altă limbă neolatină, pe care au însușit-o fără dificultate. Ucrainenilor care nu cunosc româna le vine mult mai greu să învețe o limbă de proveniență latină.

Avantajul cunoașterii unei limbi cu grafie latină. Marea majoritate a limbilor din lume au scrisul cu litere latine. Din cele 28 de țări ale Uniunii Europene, doar Bulgaria folosește grafia chirilică. Chiar și în spațiul exsovietic, grafia latină a devenit mai cunoscută și mai dorită de unele state. Fostele republici sovietice Azerbaidjan și Uzbechistan au trecut, după 1991, la grafia latină. Acum s-a demarat trecerea la scrisul latin în Kazahstan. Prin intermediul limbii române se învață mult mai ușor limba engleză (care este principala limbă de socializare la nivel mondial). Chiar și limba germană se însușește mai ușor prin intermediul limbii române. Cunoscând o limbă latină, cum e româna, și una slavă, cum e ucraineana, locuitorii din regiune au marele avantaj de a se descurca mai ușor într-un șir de țări din Europa. Învățând la o școală românească, elevul învață și limba ucraineană, care este obiect de studiu inclus în programa școlară. Învățând la o școală ucraineană, elevul, chiar dacă e de naționalitate română, nu are posibilitatea să studieze și limba sa maternă. De aceea, mulți români care au frecventat școli ucrainene, nu știu să scrie și să citească românește, deși înțeleg și vorbesc această limbă. Nu este oare acesta un handicap lingvistic la acești români pe jumătate înstrăinați de limba lor maternă?!

Studii superioare în limba română. La Universitatea din Cernăuți, toate facultățile folosesc la cursuri și seminare doar limba ucraineană. În perioada sovietică, sute de absolvenți ai școlilor românești (numite atunci „moldovenești”) din regiunea Cernăuți plecau la studii superioare sau medii de specialitate în Moldova, la Chișinău, Bălți sau Tiraspol. Acum există, pentru acești absolvenți, alternativa de a studia gratuit, obținând și o bursă (mai mare decât salariile din Ucraina) la o universitate din România. Diplomele universităților din România sunt recunoscute în toată Europa și permit angajarea oficială la diferite servicii, într-o țară din UE. Doar absolvenții unei școli românești din regiunea Cernăuți pot miza pe posibilitatea de a-și continua studiile pe gratis la o universitate din România, doar ei pot să beneficieze de burse și cazare gratuită în cămine studențești și să obțină o diplomă europeană. În prezent, zeci de mii de tineri din Ucraina studiază la universități din Polonia, Cehia, Slovacia, din alte țări, plătind pentru studii, pentru a obține o diplomă europeană. Românii din regiunea Cernăuți pot obține toate acestea pe gratis, doar să învețe într-o școală românească.

Cetățenia română. Locuitorii regiunii Cernăuți, cu părinți, bunici sau străbunici care au avut în trecut cetățenie română, au dreptul să redobândească cetățenia română. Zeci de mii de locuitori ai regiunii Cernăuți au obținut sau intenționează să obțină cetățenie română, iar cunoașterea limbii române este una din condiții. În prezent mulți ucraineni din regiune, pentru a obține cetățenia română, fac cursuri de limbă română și plătesc bani pentru a cunoaște limba. Școlile în română oferă pe gratis acest avantaj.

Libera circulație și un loc de muncă mai bine plătit. Cunoscând limba română, poți mai ușor obține un pașaport românesc, care asigură liberă circulație în UE și posibilitatea de angajare oficială la lucru în orice țară din acest spațiu. Chiar dacă cetățenii Ucrainei vor obține cândva regim de călătorie fără viză în UE, ei nu vor avea dreptul să se angajeze acolo oficial la muncă.

Lucru mai bine plătit în România și aproape de casă. În prezent, salariile din România sunt de câteva ori mai mari decât în Ucraina. În decembrie 2015, salariul mediu brut în România a fost de 2.930 lei (650 euro), iar salariu mediu net, de 2.114 lei (470 euro). Tot în decembrie 2015, salariul mediu din Ucraina a fost 5.230 grivne (175 euro), iar în regiunea Cernăuți, de numai 4.061 grivne (135 euro). Așadar, în România salariul mediu net e de cca. 3,5 ori mai mare decât în regiunea Cernăuți. Cunoașterea limbii române și deținerea unui pașaport românesc oferă locuitorilor din regiune alternativa serviciului aproape de casă și posibilitatea să aibă un salariu mai mare decât acasă.

Așadar, dacă părinții cu copii de școală, trăitori în satele românești din regiunea Cernăuți, continuă să-și trimită odraslele la școli ucrainene sau să le înscrie în clasele ucrainene din școlile mixte, ei, fără să-și dea seama, le lipsesc de o serie de avantaje oferite de școlarizarea în limba română. Din copiii români care învață în clase sau școli ucrainene se va forma o generație tânără, care nu va mai cunoaște suficient de bine limba română, dar nici ucraineana. Asemenea generații de cetățeni s-au produs deja în satele cu populație românească, unde instruirea se realizează, de la începutul stăpânirii sovietice, doar în limba ucraineană.

Ucrainizarea școlilor din satele românești conduce la deznaționalizarea lingvistică și etnică a românilor (moldovenilor) din nordul Bucovinei. Dacă acest proces va continua, peste câteva decenii se va vorbi despre comunitatea românească din regiunea Cernăuți doar la timpul trecut. Încă nu e prea târziu să se ia măsuri pentru a zădărnici această sumbră perspectivă identitară. Urmează doar să fie înțelese și fructificate în timp util avantajele cunoașterii limbii române pentru cei care s-au născut români în regiunea Cernăuți.

Fragment din articolul Problemele învățământului românesc din regiunea Cernăuți: concluzii și sugestii, autor – Constantin Ungureanu, publicat în Mesager Bucovinean, anul XIII, nr.4 (52), 2016, p.28-33

Vremea in Ciudei

<

https://www.gismeteo.md/ajax/getInformer/?hash=7rjdkhUrhgw85L

Reclame